Mască individuală la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI
 Se pare că autoarea primei scrisori a fost o femeie, fiica regelui persan Cirus cel Mare, ceea ce înseamnă că arta epistolarară s-a născut prin secolul VI î.e.n., după mai bine de două milenii de la apariţia celor mai vechi forme de scriere şi la câteva sute de ani de la inventarea alfabetului de către fenicieni.
Asta ne arată că scrisorile au apărut înaintea descoperirii hârtiei. Dacă unele popoare din Asia au scris la început pe tăbliţe de argilă, egiptenii foloseau papirusul iar grecii şi romanii scriau pe nişte tăbliţe de ceară, prinse între două coperţi de lemn. Nici indienii nu erau mai prejos ei scriind pe frunze de palmier. Pergamentul a început să fie folosit în secolul III e.n. Acesta se obţinea din piei de animale prin tăbăcire. Peniţele din oţel au apărut pe la sfârşitul secolului XVIII iar plicul, pe la începutul sec XIX.
Scrisorile de dragoste. Despre acestea să vorbim astăzi, într-un timp al gadget-urilor, al vitezei unde sms-urile se şterg sau se uită.

Ca militar în termen îmi aduc aminte cu câtă atenţie scriam chiar caligrafic, părinţilor sau iubitei, prietenilor. Cu foaia trântită pe valiză luam vârful pixului între dinţi, dădeam capul pe spate şi vedeam, în gând despre ce să scriem. Venea apoi timpul când gradaţii ne strigau pe nume pentru a primi scrisoarea de Acasă. Popescu, Ionescu, X-ulescu…toţi ne înghesuiam apoi în paturile cazone desfăcând cu febrilitate plicurile pentru a citi slova de la părinţi, fraţi, surori, prieteni şi nu în ultimul rând de la iubita care picura pe foaia scrisă citeţ cu parfum sau lăsa o petală, un fir din cosiţele ei. O citeam şi reciteam…şi mă trăiam un pic.
Cine îşi mai aduce aminte de scrisorile de odinioară?

               A venit poştaşul?

                                                        Iulian Iustin Melinte

 

 

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here