Românii nu mai au voie să-și uite trecutul! De 30 de ani de la căderea comunismului, România tot încearcă să-și găsească identitatea. Ca români suntem datori să ne asumăm istoria cu tot ce a însemnat ea pentru acest neam așezat de Dumnezeu la răscruce de drumuri și seminții.
Pentru Europa, comunismul a însemnat teroare, minciună, ateism și negarea valorilor. Ionel Moța și Vasile Marin au fost doi Legionari români care care în 1937 au uimit întreaga Europă prin vitejie, credință și jertfă supremă. Iată situația din acea vreme :
În 1936, conflictul ireductibil dintre stânga bolsevică și dreapta naționalistă, mocnind în întreaga Europă, erupe cu putere în Spania, unde comuniștii și anarhiștii, încurajați de victoria obtinută de Frente Popular ( Frontul Popular ) în februarie același an, declanșează un val de greve, dezordini și violențe. Împotriva acestor încercări de subminare a statului, generalul Francisco Franco organizează lovitura de stat militară la care se vor ralia toate forțele naționaliste. Urmează un război civil devastator care va dura aproape trei ani.
În România, Nicolae Titulescu ducea fățiș o politică pro-sovietică, lucru contestat de majoritatea populației. Astfel că, la 29 august 1936, Titulescu e constrâns să demisioneze din funcția de ministru de Externe. Repulsia romanilor față de comunism, neîncrederea față de Rusia sovietică determina opinia publică să privească cu interes evenimentele ce se derulau în Spania, majoritatea situându-se de partea forțelor naționaliste conduse de generalul Franco.
Ionel Moța era fiu de preot și unul dintre întemeietorii Mișcării Legionare, putem spune chiar numărul doi în ierarhia Mișcării, după Corneliu Zelea Codreanu numit și Căpitanul. Credincios, păstrător al valorilor creștine, naționale, Ionel Moța nu vedea cu ochi buni ceea ce se întâmpla deja, în Spania. Bolșevicii se dedaseră la atrocități inimaginabile :  preoți uciși si răstigniți în batjocură, călugărițe violate, altare și icoane profanate, mănăstiri arse din temelii. Ionel Mota vedea în lupta dintre naționalism și comunism înfruntarea eternă dintre Bine si Rau, dintre Biserica lui Hristos si armatele roșii ale satanei.

A dorit cu ardoare să plece în Spania și să lupte împotriva ateilor bolșevici și-și motiva astfel, gestul : “Se trăgea cu mitraliera în obrazul lui Hristos. Se clătina așezarea creștină a lumii. Puteam noi să stăm nepăsători?”
Alături de el au mai plecat la luptă pe frontul din Spania, Gheorghe Clime, Nicolae Totu, Vasile Marin, preotul Ion Dumitrescu Borșa, Bănica Dobre și prințul Alexandru Cantacuzino. În fruntea tuturor, generalul Gheorghe Cantacuzino, erou al primului război mondial.
Aflându-se în tranșee, copleșiți de forțele dușmane, Ionel Moța le strigă camarazilor : “- Dacă suntem înconjurați, nu cade nimeni prizonier. Murim toți împreună.” Acestea au fost ultimele lui cuvinte.
Peste doar câteva clipe explodă un obuz, direct în tranșeea în care Moța și Marin preluaseră controlul asupra mitralierei abandonate de servanți, curmându-le viața aproape instantaneu.  Alecu Cantacuzino își aminteste, „…ca un ultim și suprem simbol, de sub haina sfâșiată a lui Moța se văd culorile drapelului românesc, pe care îl încinsese peste cămașă, sperând să poată defila cu el pe străzile Madridului eliberat.”
La Majadahonda, spaniolii au ridicat un mausoleu în cinstea luptătorilor români, căzuţi pentru eliberarea Spaniei de sub hidra bolşevică.
Noi suntem datori să spunem urmaşilor Adevărul, chiar dacă adevărul înseamnă uitare, pentru alţii.

Iulian Iustin Melinte

 

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here