Hard Radauti
Pentru românii din perioada interbelică campania electorală însemna valuri de promisiuni, mesaje electorale scurte şi ironice, scandaluri în care erau implicaţi mardeiaşi electorali şi acuzaţii de fraudă la fiecare scrutin. După anul 1917, când Constituţia a fost modificată şi s-a introdus votul universal, egal, direct si secret pentru toţi cetăţenii , bărbaţii români au devenit o mare masă de manevră electorală. Femeile au căpătat drept de vot abia în 1938. 
Însemne electorale cu figuri geometrice, sloganuri ironice şi înţepătoare la adresa adversarilor politici şi găşti de mardeiaşi electorali care se luau la bătaie în plină stradă. Aşa erau campaniile electorale din perioada interbelică, în vremea în care ţăranii neştiutori de carte formau marea masă a electoratului român. Ţărăniştii aveau ca însemn electoral cercul, pe care alegătorii îl mai interpretau drept inel sau roată. Partidul ”Frontul Românesc” venea în faţa alegătorilor cu un însemn reprezentat de trei cercuri concentrice numite ”Roata cu raf şi butuc”. Partidul Naţional Liberal avea ca însemn electoral o linie în picioare ”l”, însemn schimbat mai târziu cu trei lini vericale ”lll”. Partidul Social-Democrat încerca să convingă alegătorii să pună ştampila pe un triunghi, iar Partidul Poporului pe o stea.

Dacă până în 1917, în condiţiile votului pe colegii existau aproximativ 100.000 de alegători cu vot direct la nivelul întregi ţări, după introducerea votului universal numărul alegătorilor a crescut la câteva milioane. În anul 1919, în România aveau drept de vot şi de a fi aleşi toţi doar bărbaţii, cetăţeni români în vârstă de 21 de ani pentru Adunarea Deputaţilor şi în vârstă de 40 de ani, pentru Senat. Un deputat putea ajunge în Parlamentul României doar dacă avea votul a 30.000 de cetăţeni, iar pentru atragerea voturilor candidaţii făceau campanii electorale intense, care nu erau lipsite de jocuri murdare.

Nicolae Iorga îi îndemna pe alegători în campania electorală pentru alegerile din decembrie 1937: „Aveţi alegerile înaintea d-voastră. Îngăduiţi-mi un sfat care nu are a face politica. Atunci când întâlneşti un om în drum, îl judeci oare după haină şi pălărie sau după florile ori băţul ce ţine în mână? Nu, ci după fiinţa lui dinăuntru.Tot aşa, supt multe feluri de veşminte de partid se înfăţişează cine cere votul lumii muncitoare.Dar ce interesează e cum e omul. Cercetaţi-l în viaţă, în munca şi în fapta lui. Aceasta, numai aceasta hotărăşte”.

Sursa: Adevărul.ro

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here