Mască individuală la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI
Străbunii aveau o lege nescrisă: până pe data de 13 septembrie, câmpurile de grâu trebuiau arate şi semănate, crezându-se că nu e bine să fii zgârcit la semănat, că te vei căi la secerat. Încă se mai poate semăna varză, spanac şi morcovi, se răsădeşte salata de iarnă, se culeg castraveţii şi se adună seminţele din grădini. În popor, pe 14 ale lui Răpciune, începe oficial toamna și obiceiurile se țin lanț. Se spune că acum pământul se închide, după ce toate vietăţile ieşite din el de Alexii se întorc înăuntru. În plus, în această zi, florile vorbesc între ele, ştiind că apoi urmează să se usuce şi nu se vor mai vedea până la anul. Iar cele care înfloresc după 14 septembrie, precum brândușele de toamnă, sunt considerate flori ale morților.
Începutul cultului public și oficial al crucii lui Isus s-a petrecut în anul 335, cu ocazia sfințirii bisericii zidite de împăratul Constantin cel Mare, la propunerea împărătesei Elena, pe Golgota, locul Calvarului și al îngropării lui Isus (vestita Biserică a Sfântului Mormânt, sau Martirion/Martyrium, iar mai târziu „Ad Crucem”). Conform pelerinei creștine Egeria (sec. IV), în această biserică, consacrată în ziua de 13 septembrie, a fost depusă spre păstrare cea mai mare parte a lemnului Sfintei Cruci, descoperită de puțină vreme de sfânta Elena, mama lui Constantin.
Dar sărbătoarea liturgică a Înălțării Sfintei Cruci s-a stabilit o zi mai târziu, pe 14 septembrie, și așa s-a transmis și în Occident, cu începere din secolele VII-VIII, când la evenimentul din 335 s-a adăugat comemorarea redobândirii relicvei Sfintei Cruci de către împăratul bizantin Heraclie în anul 629. Cu paisprezece ani mai înainte, regele persan Cosroe Parviz, cucerind Cetatea Sfântă a Ierusalimului, a luat ca pradă de război și racla cu lemnul Sfintei Cruci. Heraclie a recuperat Crucea prin război, și a depus-o în Biserica Sfântului Mormânt. Câțiva ani mai târziu, în anii 634-635, lemnul Sfintei Cruci a fost adus de la Ierusalim la Constantinopol (și înapoi) într-o procesiune solemnă care s-a păstrat până astăzi în cultul bizantin al sărbătorii din 14 septembrie.
Părțile din Cruce care au rămas la Ierusalim s-au pierdut definitiv în anul 1187, când a fost luată de episcopul de Betleem și dusă în bătălia de la Hattin. Au rămas doar bucățile trimise de Sfânta Elena la Constantinopol și la Roma.
           Sursa : Doxologia.ro

 

 

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here