Mască individuală la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI
La data de 1 septembrie 1939, trupele germane au invadat Polonia, moment care reprezintă declanşarea blitzkrieg-ului, „războiul fulger”, în Europa. În mai puţin de o lună, armata poloneză era înfrântă;mai mult decât atât, la 17 septembrie ea a fost luată prin surprindere și de o invazie sovietică. Germanii şi ruşii au împărţit Polonia urmând frontiera Bugului. Teritoriile ocupate de armata germană aveau statut diferit. Guvernământul General al Poloniei avea statut de „protectorat”, și era împărţit în patru districte: Cracovia, Random, Lublin, Varşovia. În aceste regiuni, polonezii au pus bazele mişcării de rezistenţă, demarând o serie de acţiuni pentru eliberarea ţării de sub ocupaţia hitleristă.
În teritoriile ocupate de Uniunea Sovietică, anexarea a avut un ritm alert, la care s-au adăugat măsuri de represiune şi de intimidare:soldaţii polonezi erau dezarmaţi şi internaţi pe teritoriul statului;în aceeaşi situaţie se aflau funcţionarii statului şi cei ai serviciilor de informaţii.
La data 30 septembrie 1939, se formeză un guvern de coaliţie, în fruntea căruia a fost desemnat generalul Wladyslaw Sikorski. Guvernul, format din membri ai principalelor partide. și-a stabilit sediul în exil, la Paris. Prima ţară care a recunoscut guvernul polonez a fost Franţa, urmată de S.U.A şi Marea Britanie. Polonezii au încercat să reproducă în exil o întreagă structură de putere:preşedintele Republicii Polone, Wladyslaw Raczkiewicz, a numit Consiliul Naţional al Republicii Polone, care avea rol de organ consultativ. După înfrângerea Franţei, guvernul polonez, la invitaţia premierului Marii Britanii, Winston Churchill, îşi stabileşte sediul la Londra.

 

Sursa : Historia

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here