Săracul bogat

Am cunoscut odată un om
Care nici scrumieră nu avea, pentru tigarile-i putine, nici cană din care să bea.
Mânca cu amândouă mâinile dintr-o bucată
de pâine, ținând-o în căușul palmelor
ca pe o candelă a pământului
spre a-i lumina nesațul.
În fumul dens de țigară, chipul lui
lumina întunericul, din jur.
Își curăța cu degetele îngălbenite noroiul de pe talpi
iar dimineața îl găsea mângâind cu buzele
o carte primită în clasele primare, ca premiu.
Într-o seară, l-au găsit în parc pe-o bancă galbenă
iar din mâini i se scurgea lumina sufletului,
inundând amurgul.
Imediat toamna invadase burgul
Iar frunzele s-au grăbit să acopere trupul inert
dar luminos al acelui om.

Am cunoscut odată un om……….

 

Iulian Iustin Melinte, Jurnal de Rădăuţi

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here