De viață
Nuuuu, de moarte nu m-am temut niciodată
Chiar dacă la feminin e tărășenia toată
A fost la stânga mea de când m-am născut
Prieteni am devenit de prin școală și nu m-am temut că-mi va face rău. La dreapta-mi, Îngerul lui Dumnezeu.
M-a însoțit la școală, în armată, peste tot moartea mi-era aproape și chiar nu pot
spune, că mă temeam.
Ba de prin ’90 încoace, Îngerul meu păzitor
Și Moartea deveniseră amici și tare mi-era dor
Să-i văd cum stau pe tihnă la taifas
Cum nu depindeau de grabă, de ceas
De-o vreme însă Moartea s-a prostit de tot
Nu mai umblă în negru, coasa n-o mai poartă deloc
Abia atunci mi-e frică de ea….că-i trece prin cap ciudată idee
Se rujează, își face părul și se-mbracă-n Femeie
P.S. –  Nu sunt misogin defel, n-am nici o vină
Doar că…n-am găsit altă rimă

 

Iulian Iustin Melinte, Rădăuți

Egger angajeaza
Egger

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here