Dragi prieteni, Jurnal de Rădăuți a arătat în dese rânduri prin foto, video lucruri care nu sunt așezate la locul lor, anomalii sau locuri care ar trebui curățate, toaletate etc. DAR….dar trebuie să admite, să fim fair-play și să recunoaștem că Omul sfințește locul. Dacă administrația a făcut lucruri frumoase și nenea cetățeanul în indolența-i și proasta creștere distruge, atunci este exclusiv vina celor care comit delicte. Un delict este și indiferența față de locul unde trăiești, unde copiii tăi se joacă. Trebuie să recunoaștem că Rădăuțiul nu este cel mai urât oraș din județ, nicidecum. Noi doar arătăm cele mici nereguli, urâțenii care nu ne fac cinste, pentru îndreptare. Rădăuțiul dragi prieteni are, trebuie să recunoaștem ceva aparte, față de celelalte localități din Bucovina. Este încă cosmopolit, atrage lumea din jur, vinerea când e târg și mai și trece trenul prin centrul dar și prin cimitir.
Cândva Ciprian Porumbescu, aflat la Viena, scria părinților că nici un orăşel austriac din vecinătatea capitalei imperiale nu-i la fel de frumos ca Rădăuţiul.
Emanuil Grigorovitza, prozator și filolog rădăuțean scria în memoriile sale: „Ce falnică e intrarea în Rădăuţi pe drumul acesta, care e ţinut încă mai cu grijă decât cel al Frătăuţului. Doar pe aicia trec căleştile, înhămate cu armăsari, ale domnilor mari de la stăpânire, ce vin – mai ales toamna – la vânătoare de urşi în codrii apropiaţi ai Carpaţilor. Pe aici a trecut, la 1851, şi tânărul împărat Franţ Iosif, chip ca să-şi cerceteze ţările, şi, văzând târguleţul cel curat, cu drumurile sale netede şi croite aşa drept printre rândurile trufaşe de plopi uriaşi, cică ar fi zis <că ţărişoara Bucovinei e mărgăritarul între moşiile coroanei habsburgice>!Uliţa de intrare în târg, dinspre satele Marginea – Horodnic de Sus, e cea mai de samă şi poartă numele de uliţă domnească, adică fiindcă acolo s-au clădit cele dintâi case mai frumoase şi de oameni cu dare de mână. Acolo şi-au aşezat burgherii Rădăuţului grădina lor de petrecere cu şiştaşul, adică foişorul de tragere la ţintă, fără care un târg nemţesc nu se poate închipui. Şi o fabrică de bere se înfiinţase la Rădăuţi, încă din anii cei dintâi, alt lucru de mare căutare, fără care îi vine greu Neamţului să trăiască pe pământ. Cât despre biserică şi şcoală nici că mai vorbă. Erau aşezate tot pe Uliţa Domnească, nu departe de spitalul târgului. Mai ales şcoala a fost zidită cu multă grijă.

Locurile pe care le vedeți în aceste fotografii, nu ne fac cinste. Dacă primăria renovează și vii tu, prost-crescut, și strici, trebuie să fii tras la răspundere. Poliția Locală, cetățenii de rând trebuie să fie santinele veghetoare la bunul mers al Cetății, a obiectivelor sale.

Ca cetățeni onești trebuie să sprijinim acțiunile frumoase ale administrației locale… dar vrem să dispară mizeria, din brame, din unghere, de pe străzi… Aaa, sunt particulare? Amendați cei ce dețin locul. Și tot așa. Rămân la părerea că deși mai trebuie făcute foarte multe lucruri, Rădăuțiul este cel mai frumos oraș, din inima mea.

 

Iulian Iustin Melinte, Rădăuți

Egger angajeaza
Egger

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here