Mască individuală la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

 

Comuna Volovăț, județul Suceava are coordonatele 47o46’21.93″-47°49’47.14″ latitudine nordică și 25o51’55.90″- 25°57’14,74″ longitudine estică. Localitatea este situată la sud-vest de Rădăuți, pe DJ 178 Radăuți-Arbore și pe drumul județean 209K Volovăț – Marginea, la 37 km de Suceava și 20 km de orașul Solca.Teritoriul comunei Volovăț face parte din Podișul Sucevei, cu subdiviziunea „Depresiunea Rădăuților”.tetren aproape plan, de vârsta cuaternară, cu o ușoara inclinatie spre sud-est. Altitudinile care descresc de la vest la est (de la 450 m la 375 m) și de la sud la nord (520 m la 415 m). Prezintă o fragmentare și o energie redusă, formate din lunci, terase și glăcișuri proluvio-coluviale întinse, psefitice și psamitice. Denivelările de teren, cu excepția unor dealuri, sunt mici si nu depășesc 20-30 de metri . Podișului Suceava cu „Depresiunea Rădăuțului”. Spre partea de S-E, depresiunea e mărginită de Dealul Burla cu altitudine de 483 m , Dealul Bădeuți – 380 m, în partea de S –Dealul Zneamu – 462 m și Dealul Volovăț cu cea mai mare altitudine de 517 m, fiind în mare parte împăduriți. Restul depresiunii, cu altitudine medie de 375 m, este aproape plană cu mici denivelări în unele locuri. În acestâ zonă predomină formațiunile sarmatice reprezentate prin argile vinete peste care urmează depozite de nisipuri galben-roșcate, apoi gresii puțin cimentate în straturi, peste care se așterne solul. De pe Dealul Burla – 483 m se deschide una dintre cele mai frumoase perspective asupra Depresiunii Rădăuți.
 „Volovățul acesta a fost un și mai vechiu sălaș de Domnie decât Rădăuțu…”. La vremea „descălicatului” Moldovei , exsistența satului era sigură, chiar daca numele său apare menționat documentar pentru prima dată pe 28 iunie 1401, când Alexandru cel Bun dăruia unui boier satul Plotunești de la Strunga. Actul era „întărit” și de „credința panului Giurgiu de la Volhonet”.- Nicolae Iorga
Ceea ce pune sub semnul întrebării aceasta dată ca fiind prima atestare documentară este documentul din 18 noiembrie 1939 de la Roman Voievod, când în sfatul domnesc apare „Stanislava Elovscovo” – Stanislav de la Elova. Este singurul act care menționează numele acestui boier. Nu este exclus ca aceste două denumiri, Elova si Voloț, să fie ale uneia și aceleiași așezări, pentru că sunt aproape identice cu cele ale unui sat din Maramures, Ialova – Olhovtide, pe cursul mijlociu al Târâsului din cuprinsul cnezatului de vale al Câmpulungului, unde, încă de la începutul său (cel târziu jumatatea secolului al XlVlea), Dragoseștii din Bădeu ajung în fruntea feudalității locale.

Dragoș Voievod a întemeiat cel dintâi oraș pe râul Moldova, apoi orașul Baia și alte orase și sate pe râuri și izvoare, după cum spune Cronica moldo-rusă. Deci, este foarte probabil ca Stanislav de la Elova sa fie un boier de origine maramuresană care și-a stabilit curtea aici, unde astăzi stă Volovățul. Faptul că nici o altă localitate menționată în documentele vremii nu poartă acest nume sau unul apropiat fonetic, ne îndreptățește să avansăm ipoteza ca Sanislav de la Ialova este cel dintâi stăpân al acestui sat și ca dată de atestare documentară a Volovățului este 18 noiembrie 1393.

Biserica Înălţarea Sfintei Cruci din Volovăţ

Biserica „Înălțarea Sfintei Cruci” din Volovăț este o biserică ctitorită de Ștefan cel mare între anii 1500 – 1502.
Vremurile tulburi din istoria Moldovei, mai ales a celei de sus, anexată și intrată sub conducerea Coroanei de Habsburg 1775. În 1774, este menționat ca făcând parte din ocolul Vicovelor, iar un an mai târziu îngloba și cătunul Burla. În 1776 este trecut în Districtul Suceava, pierzând cătunul Burla ce devenise sat. Evidența din 1783 ne arăta Volovățul ca facând parte din ocolul Vicov de Sus având în componeță și Marginea sau Prundul, pe care îl va pierde în 1785, primind din nou, în 1786, satul Burla. Anul 1855 situează Volovățul ca fiind satul făcea parte din districtul Rădăuți, iar satul Burla devine independent. Spre final de secol XIX, mai exact în 1898, înglobează cătunul Vadul Vlădichii din nord-est (în 1773, episcopul Dositei Herascul ridică aici o biserică de lemn) pe care îl administreză pâna în 1919, când acesta trece în componența Rădăuțiului. În 1925 primește cătunul Lupășteni, iar în 1950, îngloba și satul Burla. Din 1956 este mentionat pentru ultima data cătunul Vadul Vlădichii, ca facând parte din Volovăț.

De-a lungul timpului, pe pamântul altă data aparținând Volovățului au luat ființă și sate noi, un exemplu elocvent fiind comuna Marginea. În 1776 erau numai un grup de case, pe teritoriul numit Prundul, apartinând, la fel ca și Volovățul, mănăstirii Sucevița. Apoi, aici se vor așeaza locuitori veniți din Ardeal, formând satul înfloritor de astazi și care o vreme, între 1783-1785, a făcut parte din Volovăț. La fel și satul Burla, unde pe la 1700, se așează aici câteva familii venite din Straja, apoi, huțani de la Breaza (Câmpulung Moldovenesc). Se organizează repede, având în 1780 un vornic, Becica Vasile, mai ales după ce, prin 1750, aici se așează și familii venite din Ardeal. În 1862-1871, apare comuna Burla, ce cuprindea satul Pleșa, iar din 1925, parțial, cătunul Bodnareni. Din din 1950 este din nou sat, pierzând însa cătunul Bodnareni și intrând în componenta comunei Volovăț. ( Wikipedia )

Preotul cărturar Dumitru Valenciuc, cercetător serios în sufletul Bucovinei de altă dată, redă Volovățului identitate, prin scrierile sfinției sale, făcându-l drept și mândru între celelalte fiice ale Bucovinei.

 

Iulian Iustin Melinte, Rădăuți

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here