De la această dată, 12 aprilie 1457, întâiul fiu al voievodului Bogdan al II-lea și al Mariei Oltea, Ștefan  devine domnitor al Țării Moldovei.
Asociat la tron și purtând titlul de „voievod” în vremea domniei tatălui său, Ștefan luase calea pribegiei în urma unui eveniment tragic. Așa cum spune Letopisețul anonim al Moldovei: ”În anul 6959(1451), luna octombrie 16, a venit Petru voievod numit Aron, noaptea și a năvălit asupra lui Bogdan la Răuseni, vineri în zori și i-au tăiat capul”. Asupra datei exacte a căderii tatălui lui Ștefan cel Mare exită anumite dubii: 16 octombrie a picat sâmbăta, nu vinerea și în plus, ni s-a păstrat un document din 17 octombrie dat chiar de Bogdan al II-lea. În orice caz, Ștefan a trebuit să se refugieze. Iancu de Hunedoara, probabil în virtutea tratatului din 1450, i-a oferit adăpost în Transilvania. În vara lui 1456 Ștefan era în Țara Românească, unde-l întâlnea pe logofătul Mihu care, în urma închinării de la Vaslui, ducea primul tribut sultanului. Venit în Transilvania, eventual o dată cu Vlad Țepeș și împărtășind programul de politică internă și externă al acestuia, Ștefan cel Mare nu putea fi decât ostil grupării boierești reprezentate de Mihu și pe care se sprijinea atunci domnul aflat pe tronul de la Suceava.
În aprilie 1457 Ștefan ajunge în Moldova pentru a lua tronul. Avea o oaste compusă din circa 6000 de moldoveni din Țara de Jos a Moldovei, de unde era el, dar și din munteni ai lui Vlad Țepeș. Petru Aron strânge în grabă o armată. În dreptul satului Doljești, unde Siretul face un meandru și unde se întâlneau ținuturile Romanului, Sucevei și Hârlăului se dă pe 12 aprilie o luptă în urma căreia Ștefan iese victorios. Pornește apoi, urmărind cursul râului Moldova, să prindă din nou oștile lui Petru Aron. În ținutul Neamțului, la Orbic, pe 14 aprilie, în Joia Mare, oastea lui Ștefan biruiește și Aron vodă este silit să ia calea pribegiei în Polonia. La locul numit Direptate, pe Siret, țara îl acalmă pe Ștefan drept domn al Moldovei, iar mitropilitul Teoctist îl unge cu mir. Locul purta numele de Direptate deoarece aici se obișnuiau a se ține toate judecățile cele mari, toți oamenii putând veni să asiste sau să facă vreo plângere. ( Nicolae Iorga, Istoria lui Ștefan cel Mare )

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here